“Dreptul la lene” / “Le droit a la paresse”
– de Paul Lafargue
COMENTARIU DIN MASS MEDIA DE AZI:
Este o carte scrisa in 1880 (secolul trecut, da, nu e o greseala !) si e mai
actuala ca oricand, caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi…
Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai
mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca
doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le
produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din
punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le
fie lor bine….
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata
e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/
patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse;
intervine publicitatea, care ne convinge sa cumparam.
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. Muncim mai mult, sa
castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si
credite.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine
le cumpere – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim
mai mult, ca sa ne platim creditele si…sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai
mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca
doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in
credite si dorinta de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini
oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar
nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste
somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari, caci cine intra in
cercul lor iese greu.
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliare,
totul pica.
“Ei, noi ne aflam acum in acest al saptelea moment.
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai
putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea -
iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga
atat de mult patronii. “
Primit pe E-mail