O fi bine ? O fi rau ?

Dupa cum stiti cei care ati citit postul de vineri, ziua in care am aflat ca zilele mele in apartamentul in care locuiesc cu  chirie sunt numarate, urma sa ma confrunt telefonic cu proprietara sa lamurim problema (de ce ma da afara dupa 2 luni dupa ce mi-a inchiriat?). Dupa 30 de minute de convorbire, numai eu am vorbit 25, din care am tipat vreo 20, dintr-o “discutie” in alta am inteles ca fata proprietarei are si ea un apartament de inchiriat tot in zona “frate da de unde aveti atatea si de ce nu stati in ele? “. -Pai daca fata dumneavoastra cauta chiriasi si pe mine ma dati afara nu ma pot muta eu acolo? -Ba da poti dar trebuie sa iti mai gasesti un baiat, doi cu care sa stai, ca e apartament cu 3 camere si e chiria mai mare. -Am inteles! si e decomandat? -E semidecomandat! Dar un dormitor va ramane incuiat, are si fata lucruri acolo si nu are unde sa le duca. -Si unde sa stau eu si cu alte 2 persoane? -2 in dormitorul mare si unul in sufragerie….. . Cu alte cuvinte ne cazase gata, nu mai conta nimic decat sa avem loc in paturi…. Cred ca puteam sa stam si 10 daca am fi dat cate 100euro de fiecare.  Bani sa iasa si sa stam degeaba! stiti cum e cand te duci la mare si nu iti faci dinainte rezervare, te asteapta in gara cu cheile , cartoane in mana pe care scrie mare CAZARE, si toti iti spun : -Haideti baieti sa va dau cazare, cati sunteti ? hai ca e APROAPE de plaja. Oamenii aceia intotdeauna te duc tocmai in fundul statiunii,  numai aproape de plaja nu si incearca sa te convinga sa te inghesui impreuna cu prietenii cu care ai venit in cat mai putine camere cu putinta,  asta daca ai negociat pretul/persoana. -Hai ca am si apa calda (ziua cand arde soarele si incalzeste apa din butoi). Una peste alta pana la 1 septembrie  trebuie sa imi gasesc coleg/colega de apartament problema e ca timpul e scurt si stiti cum e tre sa fie si de incredere .